somn

Home! Sweet Home!

Vecini zgomotosiDe o bună perioadă de timp, cam de când deasupra mea s-a mutat un turc, am devenit foarte grijuliu cu vecinii mei. Dacă ajung acasă şi nu aud o bormaşină, un fierăstrău electric sau bătăi de ciocan, intru imediat în panică: „Dacă s-a-ntâmplat ceva?”, „Oare i s-a ars bormaşina?”, „O fi plecat de acasă. Un necaz în familie!?” şi multe, multe altele…. ca un vecin grijuliu ce sunt. Dacă liniştea continuă intru în panică de-a binelea. Pentru că liniştea nu a adus niciodată nimic bun.

Vineri am ajuns acasă tare mâhnit. Nu simţeam nici oboseala unei zi de muncă şi nici bucuria că vine weekendul. Aveam o angoasă că aproape mă apucase panica. Cu o zi înainte nu auzisem nici un zgomot de la vecini. Toate gândurile negre şi toată neliniştea se adunaseră deasupra mea.  De la gândul că s-au mutat şi am rămas singur în linişte, până la gândul că au terminat de montat mobila şi de găurit pereţii, am trecut prin toate stările posibile. (mai mult…)

Tehnici de adormit

Nu cred că există cineva care să nu fi suferit de insomnii, să vrea să adoarmă şi să nu reuşească să pună pleoapă peste pleoapă. Am păţit-o şi eu… aseară am închis calculatorul pe la 22 cu gândul să văd un film şi apoi să dorm. Bineînţeles că nu am găsit nici un film decent la care să mă uit şi a început calvarul… AXN, HBO, Cinemax, ProCinema, NatGeoWild, Discovery, Travel, Antena 1….. meci. Nu am mai văzut de mai bine de un an un meci din campionatul românesc. Nu o fac nici acum şi continui…. Prima, ProTV, TVR1, DigiFilm, TV1000… nimic. Muream de ciudă. Caut ce caut şi într-un final ajung să mă uit pe AXN Crime la „Verdict Crimă” 😀

insomniiAşa a început nebunia. După 2 episoade de Angela Lansbury am închis tv-ul în speranţa că poate se va întâmpla minunea. Nimic. M-am foit ce m-am foit prin pat şi mi-am adus aminte de Mr. Bean când nu putea să doarmă şi a numărat oi. Am început să număr şi eu … am ajuns la 6000 şi ceva de oi numărate şi nimic. Aşa că am apelat la „arma mea secretă” în materie de somn… History Channel. Acum câţiva ani când voiam să dorm, dădeam pe History şi după cel mult 10 minute dormeam, indiferent unde se găsea soarele pe cer. Degeaba. Am găsit un documentar interesant despre nazişti şi… s-a făcut ora 1.

Îmi aduc aminte că am lapte în frigider. Mă duc, pun un pahar la încălzit şi-l beau. Mă întorc înapoi şi mă aşez în pat bucuros că în sfârşit am să adorm. După o perioadă de timp simt că sunt gata, gata să adorm când aud ţânţarii. Toate ca toate, dar infectele astea nu le suport aşa că… mă duc să le dau o pastilă. Mă întorc în pat pe la ora 3.30 şi încep să-mi dau seama că dacă voi prinde juma’ de oră de somn mă pot considera norocos. Şi încep să mă gândesc la diverse tehnici de adormit: să mă legăn singur şi să-mi cânt „Nani, nani”, să număr secundele dintre două sforăituri ale vecinului de la parter, să-mi închipui că fac efort fizic şi să obosesc, să-mi imaginez că sunt beat turtă şi trebuie să dorm şi multe altele până s-a făcut ziuă afară şi a început „Vânătoarea de comori” pe AXN. Mi-am ridicat perna ca să văd mai bine şi … ca prin vis aud telefonul care mă anunţa că este ora 7,30 şi că ar fi cazul să o termin cu leneveala şi să mă dau jos din pat. Am fost un norocos. Am reuşit să dorm aproape 30 de minute. (mai mult…)