online

Despre magazine online (4)

Comert onlineFac ce fac şi mă lovesc de unii „făcători” de magazine online, „programatori de renume european” sau „programatori cu experienţă americană”, asta e ultima pe care am auzit-o, toţi având cheia succesului de a vinde online, cheie care va îmbogăţi clientul naiv fără ca acesta să mai facă absolut nimic decât să cumpere domeniul, găzduirea şi platforma lor miraculoasă pentru e-commerce. Partea proastă e că sunt mulţi creduli care au impresia că lucrurile funcţionează chiar aşa, iar comerţul online înseamnă o investiţie iniţială minimă şi gata, îşi poate face bagajele pentru a pleca într-un concediu prelungit pentru tot restul vieţii. (mai mult…)

Radio şanţ

La radio asculti mereu si mereu aceeasi muzicaÎn maşină, la servici sau acasă când lucrez la calculator, am prostul obicei de a asculta radio online. Şi fiind şi niţel patriot, ascult radiouri româneşti: ProFM, KissFM, Radio 21 şi „preferatul” meu, Rock FM. Nu sunt un expert în muzică şi nici nu sunt foarte atent la ceea ce cântă la radio, dar nu poţi să nu observ un lucru: mereu aceeaşi muzică.Dacă cumva faci greşeala să treci de la un post de radio la altul, gândindu-te că aşa schimbi muzica, faci cea mai mare prostie: vei asculta aceeaşi melodie de mai multe ori. (mai mult…)

Filmele din viaţa mea

Acum câţiva ani în urmă eram bolnav de filme. Abia aşteptam să ajung acasă de la servici ca să-mi iau doza de filme. Vedeam câte 2-3 pe seară, în timpul săptămânii, şi 4-5 în zilele de weekend. Nu ştiu unde le găseam, dar aveam noutăţi mereu. Nu urmăream seriale (în afară de MASH şi câte un Seinfeld ocazional) şi căutam în general horror, thriller, mister, groază şi când nu găseam genul favorit mă mulţumeam cu o comedie (numai romantică să nu fie).

Nu ştiu cum, nu ştiu când, dar… m-am vindecat. De doi ani, sau poate chiar trei, m-am mulţumit doar cu televizorul. Am găsit tot timpul ceva de văzut, o emisiune care să mă adoarmă, un documentar, sport, desene animate… fără ştiri,  pentru mine nu există posturile de ştiri.  Nu, nu mă lăudaţi şi nu mă daţi drept exemplu de „om care nu piratează filme” pentru că mă simt vinovat. Duminică… of, duminică… a fost o zi nefastă. M-a pus Aghiuţă de m-am uitat la un film online. A fost frumos, nu zic nu, dar acum…. Acum mă simt cumplit de vinovat pentru asta şi mă tot gândesc cum să-mi îndrept greşeala. Oare 1 săptămână de Trinitas TV mă va elibera de povară? O lună de Fishing and Hunting TV va fi de ajuns? 2 luni de TVRM? O cură de o vară de RTL, Sat1 şi Pro Sieben? Ok. Accept.

Şi când mă gândesc că am şi IP TV… îmi vine să mă apuc cu mâinile de cap. Atâtea programe cu filme minunate şi eu să mă uit la filme online. Puteam să mă uit la filmele franţuzeşti de pe HBO şi Cinemax, la „comediile” de pe HBO Comedy sau la a 14-a reluare „Vizitatorii în America” de pe  Digi Film sau a 44-a reluare „Hellboy II: The Golden Army” de la Digi Premium că doar de aia dau bani în plus pentru aceste programe. Nu mai spun că puteam să mă uit la „Minutul de agricultură” (dintre cele 2 reprize de „Viaţa Satului”) pe TVR 1, la reluarea numărul 444 a filmului „Domniţa Şoim” de pe ProTV  sau la emisiunea de divertisment „CanCan TV” de pe Kanal D, la „Esmeralda” pe Acasă sau „Conferinţa de presă” pe Antena 2. Dar nu… eu am ales calea nesănătoasă, calea pierzaniei, calea filmelor online. ACTA, ai milă de mine!