manele

Polonia – ţara pe care nu vreau să o mai vizitez niciodată

Când spui Polonia spui ţara care nu a cunoscut criza. Când spui Polonia spui ţara cu absorbţie 100% a fondurilor europene. E clar că te gândeşti că sunt oameni civilizaţi, adevăraţi vestici dacă au reuşit asemenea recorduri. Aşa gândeam şi eu până în data de 7 august 2013 când am trecut din Cehia în Polonia cu intenţia declarată de a vizita Auschwitz şi apoi câteva zile de relaxare la Zakopane.

Pe măsură ce mă apropiam de graniţa cu Polonia şoferii Cehi extraordinar de corecţi şi civilizaţi începeau să devină foarte nerăbdători în trafic, depăşeau pe linia continuă şi aveam impresia că doar eu şi alţi câţiva şoferi ştiam ce înseamnă indicatorul rotund cu cerc roşu si scris mare negru în interior 50. După ceva timp m-am prins că acei şoferi care ştiau semnificaţia indicatorului erau din Cehia, Slovacia, Ungaria şi România. După ce am intrat în Polonia treaba a devenit din ce în ce mai urât mirositoare. Şi ce dacă erai în sensul giratoriu? Prioritate avea cel care circula cu viteza cea mai mare. Trecerea de pietoni era doar o suprafaţă murdară din carosabil, prioritate în intersecţii avea cel cu maşina mai mare (asta dacă nu erau tiruri prin zonă) iar drumurile se prezentau sub orice critică. Ştiu. Absorbţie 100% de fonduri europene, drumuri ca-n palmă. Da, doar palma nu e bine întinsă şi drumurile lor sunt hopuri – dâmburi. (mai mult…)

Ştefan Talent

Stefan Talent  cantaret de manele de succesÎncepând de ieri viaţa mea s-a schimbat complet. Am descoperit menirea mea pe această lume. Totul a început ieri la servici când căutând diverse lucruri pe internet am ajuns să caut şi oameni „talentaţi” (la sugestia colegului Alex). Astfel am dat la căutare  Alex Talent. Rezultatul… impresionant. Un tânăr cântăreţ de viitor. Inspirat de acest rezultat am început să caut pe Google numele colegilor… TALENT… Astfel am găsit Ramona Talent, dar ce m-a impresionat şi m-a inspirat a fost Cristi Talent. Urmărindu-i prestaţia pătimaşă de pe YouTube ochii mi s-au deschis şi mi-am dat seama că până acum mi-am ratat cariera. Ce grafică, ce webdesign, ce programare … viaţa este muzică, distracţie şi talent! (mai mult…)

Manea în 4 acte

Ieri, fiind foarte cald, am plecat cu soţia să ne căutăm răcoarea într-un loc liniştit, cu multă verdeaţă 😀 .După ce timp de 1 oră am umblat prin păduri, prin locuri special amenajate pentru grătar, am găsit locul potrivit acolo unde ne aşteptam cel mai puţin. Să fim înţeleşi de la bun început, noi nu aveam de gând să producem fum şi miros de mici sau carne. Doream doar să nu ne coacem de căldură.

În toate locurile „special amenajate” răsuna dis-de-dimineaţă o muzică „bună”, se auzeau cuvinte de dragoste („Iar ai uitat să pui berea la rece, fa proasto!”), iar printre mormanele de gunoaie copii se jucau frumos cu praştia, trăgând cu pietre în cele câteva păsări naive care se apropiau prea mult.

Am găsit locul liniştit sub un copac. Ne-am uitat cu atenţie la oameni înainte să ne aşezăm pătura… un cuplu cu un copil mic, de câteva luni, o familie de pensionari cu o Dacie veche şi undeva departe, la 100m un grup de tineri care au aprins un foc de tabără la umbra unui copac iar muzica dată tare ne anunţa că „Ploua infernal”. Am decis că nu ne deranjează muzica lor, aşa că ne-am aşezat păturica, ne-am scos ziarele şi apa şi am început să ne relaxăm.

Primul semn al dezastrului

După jumătate de oră cuplul cu copilul s-a urcat în maşină şi a plecat.

Al doilea semn al dezaatrului

După 5 minute în locul lor a oprit o maşină din care a coborât un „domn” în pielea goală care o certa pe soţia lui că a uitat ţuica acasă: „Cum să uiţi tu ţuica acasă? Păi şi noi aici ce facem? Ce bem? Apă!?”. Tot din aceeaşi maşină au mai coborât un tânăr îmbrăcat în tricou fără mâneci, un copil şi încă o femeie. Când i-am văzut, din instinct ne-am uitat după un alt loc… degeaba. Nu mai era.

Noii noştri vecini păreau liniştiţi şi chiar aveam mustrări de conştiinţă că am gândit urât despre ei. Şi-au scos scăunelele din maşină, măsuţa de picnic şi stăteau liniştiţi vorbind încet. Domnul în vârstă părea că s-a calmat şi că acceptă lipsa ţuicii fără scandal.

Al treilea semn al dezastrului

În timp ce citeam ziarul ceva mi-a atras atenţia…. un fulger, o lumină puternică. Tânărul, care dispăruse o bună bucată de timp, ţinea triumfător deasupra capului o toporişcă. Fără să apuc să mă dezmeticesc şi să-mi dau seama ce se întâmplă a început… (mai mult…)