Interviul

Acum câteva luni în urmă primesc de la unul din site-urile cu locuri de muncă, un mesaj care spunea că CV-ul meu a fost găsit în urma căutării de o firmă, să-i spunem .. Fosila 2004 SRL. OK, mi-am spus eu cu destulă bucurie, nu neapărat pentru faptul că firma este destul de cunoscută (în special celor care vor să-şi cumpere perdele), cât mai ales că m-au căutat ei pe mine, nu eu pe ei. Ei au aplicat la un job la mine, nu eu la ei.

După câteva zile primesc primul telefon de la ei:

– Alo. Bună ziua.
– Bună ziua.
– Domnul Smorkov?
– Da.
– Vă sun de la firma Fosila 2004. Aţi aplicat la noi pentru postul de Grafic Designer.
– Mă bucur că mă sunaţi, dar să ştiţi că eu nu am aplicat pentru niciun post la dumneavoastră.
– Cum nu, că am CV-ul dumneavoastră listat în faţa mea.
– Da, nu am aplicat la niciun job, dumneavoastră sau persoana care a selectat candidaţii pentru interviu m-a găsit în urma căutării pe site-ul de joburi.
– Aha. În fine. Veniţi la un mic interviu sâmbătă la ora 10 la sediul nostru din… (undeva la ieşirea din oraş).
– Da, am să vin. spun eu, gândindu-mă că nu am nimic de pierdut.
– Vă rog să aduceţi şi un portofoliu de lucrări.
– Dar am portofoliu on-line, spun eu oarecum iritat. Am scrisă adresa portofoliului şi în CV.
E mai bine să veniţi cu portofoliul la dumneavoastră, să-l răsfoiască doamna manager.
– Doamnă, dar eu am şi multe site-uri făcute, lucrări pentru on-line.
– Da, da. Le luaţi pe toate şi le puneţi într-un dosar.
– Dar…
– Vă aşteptăm sâmbătă la ora ora 10. Neapărat cu portofoliul!

Am rămas cu multe semne de întrebare după discuţia cu doamna de la telefon, dar m-am amăgit gândindu-mă că poate este stresată, poate nu ea e persoana care trebuia să se ocupe de telefoane, poate nu se simte bine… şi alte scuze. Vine ziua de sâmbătă, ora 9.10 şi eu încă nu sunt decis dacă să mă duc sau nu la interviu. Pe la 9.30 mă hotărăsc să mă duc. Iau portofoliul vechi de 3 ani din dulap, mă urc în maşină şi la 9.55 eram la ieşirea din oraş, iar la 10 fix mă aflam în faţa persoanei cu care vorbisem la telefon.

– Luaţi un loc vă rog. Mă duc să-i spun doamnei că aţi venit.

„Aş lua, dar nu am unde.” spun în gând, uitându-mă în jur şi văzând că toate scaunele sunt ocupate cu hârtii, resturi de covrigi, pungi de snacksuri şi alte bunătăţi. „O fi fost vreo petrecere” mă gândesc eu.

Mulţumesc. Prefer să stau în picioare dacă se poate.
Cum doriţi, spune doamna şi pleacă să mă anunţe. (mai mult…)