biserica

Telefonul mobil

Fara telefoane mobileAzi dimineaţă la biserică… lume multa şi tăcută, vorbit în şoaptă, cruci, rugăciuni şi pupat de icoane când… deodată se aude o sonerie de telefon mobil şi pe stăpânul telefonului răspunzând: „Ce vrei coa…?” Băiatul, îşi dă seama unde se află şi iese în fugă afară. Toată lumea îl aude cum vorbeşte la telefon lângă uşa bisericii: „Uăi prostule, da’ tu mă suni când sunt la biserică? Da’ chiar eşti prost, în plua mea.”

Această întâmplare mi-a adus aminte de altele două, în care personajele principale au fost doi „băieţi” cu cămaşă cu guler înalt şi sacou cu mânecile suflecate şi bineînţeles… telefoanele lor mobile. Telefoane mobile care sunt foarte utile atunci când vrei să comunici uşor, să faci impresie, să arăţi cât de tare eşti sau … să te faci de cacao.

Băiatul numărul 1: în momentul în care a intrat în birou îmi venea să deschid geamul. Mirosea a parfum, de parcă îşi vărsase toată sticla în cap. Vorbea însoţindu-se de gesturi forte largi, şi-a aruncat cu sictir iPhone-ul pe birou, nu şi-a dat ochelarii jos de la ochi şi s-a aşezat pe scaun ca şi cum asta l-ar deranja. Ne-a măsurat pe toţi din birou, întorcând capul după fiecare, apoi a spus de ce are el nevoie, şi că preţul dat de noi este prea mare, că el îşi aduce din Germania la un preţ mult mai mic şi că în toată Europa nu a găsit mârlănie mai mare decât în România. Pe când începea să exemplifice mârlănia din România i-a sunat telefonul. S-a facut roşu la faţă, s-a uitat din nou la noi toţi, s-a ridicat de pe scaun, a plecat şi nu l-am mai văzut. Melodia lui de pe telefon era o manea. (mai mult…)

Părintele cu Boteaza

Vine! Vineeee! Părintele cu Boboteaazaaaa!„… bătăi în uşă… sonerii…. Când se auzeau, toată lumea ştia ce are de făcut: bătrânii de după uşa întredeschisă numărau pentru ultima dată banii ce trebuiau daţi preotului, dascălului şi băiatului cu calendarele, femeile mai verificau încă o dată dacă e curat în casă „ca nu cumva să se facă de ruşine la Părintele” iar cei din familie se aşezau frumos, în rând şi aşteptau…

Cei care nu voiau să primească popa, din motive doar de ei ştiute („să se uite ăsta prin casă pe la mine să aibă ce bârfi!?„) se apropiau tiptil de uşă să se uite pe vizor şi să tragă cu urechea la ce spune preotul când trece pe lângă uşa lor. Erau unii ce aveau o plăcere sadică de a se uita pe vizor „în ochii popii”, dar fără să-i deschidă. După aceasta nu mai ieşeau afară din casă câteva ore bune, „ca nu cumva să se întâlnească cu popa”, de parcă preotul nu avea altă ocupaţie decât să-i urmărească pe ei.

Astăzi lucrurile s-au simplificat pentru cei din urmă: la uşa de la intrare în scară se lipeşte un anunţ ce începe cu „Iubiţi credincioşi” şi se anunţă ziua şi orele între care părintele va trece. Cei ce nu vor să deschidă ştiu că „trebuie să fie plecaţi de acasă” între 4 şi 6 seara că vine popa: nu dau televizorul tare, nu aprind lumina, opresc soneria etc şi treaba-i rezolvată.

Pentru cei care primesc Părintele cu Boboteaza rămâne mereu o întrebare, indiferent de modalitatea în care se vesteşte sosirea lui: „Oare câţi or fi? Preotul, dascălul, băiatul cu calendarele… oare vine şi celălalt dascăl?” şi pentru siguranţă, pun în buzunarul din stânga bani „în caz că vine şi celălalt dascăl„, iar în cel din dreapta „în caz că vine şi fiul preotului„.

În Iordan botezându-te Tu, Doamne...”

Sfântul Spam

Toată lumea primeşte spam. Eu primesc spam şi-l fac public, să ştie toată lumea. Asta o să fac şi în acest post: o să denunţ un spam. Şi nu e vorba despre orice fel de spam, venit de la cine ştie ce necunoscuţi care vând pastile chinezeşti de viagra, făcute pe vapor. Nu. Este vorba despre spam primit pe mailul de servici de la o biserică al cărei paroh este nimeni altul decât… Miihaiii Mărrrgineanuuuu!

Bine, o să spuneţi despre mine că sunt un păcătos fără scăpare, că mă vor înghiţi flăcările iadului sau cine ştie ce grozăvii. Poate că aveţi dreptat însă trebuie să spun despre biserica ce trimite spam. Nu este normal să primesc spam de la o biserică. Eu nu-mi semnez la biserică pomelnicele cu adresa de email şi la spovedanie preotul nu mi-a cerut niciodată adresa de email, aşa că nu ştiu de unde au adresa mea de email. Oricum, e un lucru inedit şi îmbucurător în acelaşi timp, faptul că bisericile creştin ortodoxe din România au început să aibă siteuri şi mai mult, au început să trimită newslettere. Dar nu aşa. Trimite newsletter credincioşilor din parohie care doresc asta, nu-mi trimite mie care locuiesc în celălalt capăt al oraşului şi care nu am cerut acest lucru.

Ca să revin la newsletter-ul care a dus la scrierea acestui articol, el este foarte bine intenţionat (la fel ca restul spamului) şi doreşte să mă informeze despre „manifestările şi activităţile pe care Parohia … le desfăşoară în perioada următoare”: o pomenire, un curs gratuit de învăţare a colindelor româneşti (curs ce se desfăşoară pe grupe, mare şi mică), acţiuni administrativ gospodăreşti, programul de spovedit / împărtăşit şi… surpriză…. un târg de produse alimentare. Un newsletter dealtfel foarte interesant pentru enoriaşii din parohie. Dar nu mie. Mie cred că mi-a fost trimis de fapt ca să-şi facă reclamă la târgul de alimente, care a devenit un fel de tradiţie în curtea bisericii, târg care ocupă mai bine de 3 sferturi din conţinutul mailului. Deci… biserica începe să trimită spam ca să-şi facă reclamă la târgul ce are loc în curtea bisericii… comerţ în curtea bisericii… Cine vrea să meargă … să meargă.

Data viitoare aştept un spam cu o binecuvântare şi eventual un spam prin care să fiu anunţat că-mi sunt iertate toate păcatele. Doamne ajută!

PS Dacă cumva aţi avut o tentativă de zâmbet în coltul gurii citind acest articol sunteţi obligaţi să vedeţi grozăviile de aici…. să vedeţi şi voi ce înfloritor este comerţul pe internet.