animale

Pufy

Da, este un câine şi bănuiesc că… da, este pufos. Pufy e un  caniche pitic negru, foarte drăgălaş şi foarte jucăuş. Când îl vezi… îl îndrăgeşti pe loc. Există însă o problemă cu acest “văzut”. Îl poţi vedea doar seara târziu, după ora 21. Şi mai este o problemă… Pufy e atât de plin de energie încât latră non stop de la etajul 3 şi până ce iese din scară. Coboară scările cu spatele, câteodată mai cade, se mai dă de-a berbeleacul, dar nu tace din gură. Latră mereu. Ascuţit şi pătrunzător. Îl aud din dormitor. Lătratul lui trece prin pernă şi prin două uşi.

caniche pitic negruCu toate acestea Pufy îmi este drag în continuare! Cu el nu am nimic. E un animăluţ, nu şi-a ales el stăpâna. Sunt sigur că dacă ar fi fost întrebat în acest sens, ar fi spus nu. Niciun câine nu şi-ar dori o stăpână care este mereu plecată de acasă şi care îl scoate la plimbare 10-15 minute, seara după 21.Îl înţeleg pe Pufy. Şi eu aş face la fel.

Cât de tâmpită poţi să fii să-ţi iei câine şi să-l laşi singur zi de zi, de dimineaţa şi până seara? Nu ţi-ai ştiut programul dinainte? Nu ai ştiut că trebuie să-l plimbi? Eşti o proastă. Înţeleg că te doare-n fund de câine, dar cu vecinii ce ai? Eu ce ţi-am făcut de trebuie să tresar când începe câinele să latre atunci când îl scoţi din casă? Vecinul de la parter ce âi-a făcut de Pufy şi-a făcut nevoiele pe covoraşul lui de la uşă? Nu ai ştiut că trebuie să-l înveţi? Eşti o vacă. Şi dacă tu eşti o vacă nu e de mirare că Pufy se comport aşa. Faza nasoală este că la un moment dat cineva va lua atitudine. Şi îi va trage un şut câinelui, în loc să-ţi tragă ţie vreo doi. Sper doar ca pînă atunci să te muşte Pufy şi prietenii lui. (mai mult…)

7 reguli de comportament şi condus ale şoferului modern

Sărind peste introducerile plicticoase, fără sens şi care nu se citesc nicodată, iată câteva regului de respectat cu sfinţenie pentru viitorii şoferi moderni ai Rommâniei.

1. Drumul din casă spre maşină

Acest drum trebuie să fie cât mai scurt cu putinţă, dar cât mai gălăgios. Dacă se poate să ieşi din casă, să faci 2 paşi şi să fii în maşină e foarte bine. Trebuie să fie gălăgios ca să ştie vecinii că pleci de acasă şi să moară de invidie că tu ai bani de benzină.

2. Pregătirea maşinii pentru drum

Toate mişcările în jurul maşinii se fac cu încetinitorul, arătând întotdeauna siguranţă şi faptul că ştii ceea ce faci (chiar dacă nu este aşa). De ce? Pentru că după toată gălăgia făcută la plecare sigur te urmăreşte cineva. Să crape inima-n el / ea de ciudă când vede cât de natural te mişti în jurul maşinii.

3. Plecarea de pe loc

Aici intervine jmecheria: totul depinde de trafic.

a. Dacă este trafic atunci urmăreşti şoferii cu atenţie şi când vezi o maşină cu semnul de începător sau o persoană învârstă la volan, îi iei faţa fără să semnalizezi. După ce i-ai luat faţa, te opreşti puţin în mijlocul străzii să-ţi pui centura de siguranţă.

b. Dacă nu este trafic sau stai undeva mai retras (greu de crezut) atunci singura ta opţiune este plecatul de pe loc cu scârţâit de roţi. Dacă nu ai trafic şi nu pleci cu scârţâit de roţi te poţi considera un om de nimic, ziua este pierdută şi mai bine te opreşti în primul bar să te îmbeţi.

4. În trafic

În trafic treuie să fii tot timpul relaxat şi să mergi cum vrei tu bazându-te pe următoarea regulă: ceilalţi participanţi la trafic nu vor să-şi strice maşinile. Drept urmare se aplică următoarele regului:

  • se circulă cât mai spre stânga sensului de mers (asta asigură şi o mai bună vizibilitate a maşinii în trafic) şi se încalecă cu cel puţin jumătate de metru liniile de demarcaţie (nu contează ce fel de linii sunt);
  • nu se semnalizează niciodată în intersecţii, la semafor sau în locuri unde ceilalţi şoferi fac asta. Semnalizarea se va folosi doar în acele condiţii în care în mod normal nu o foloseşte nimeni (ex. la depăşirea unui autoturism staţionat jumătate de trotuar). De ce? Aşa cei care te urmăresc vor spune despre tine că eşti un şofer atent;
  • niciodată să nu te încadrezi pe banda care trebuie. Ceilalţi şoferi trebuie să fie atenţi, nu tu. Dacă vrei să faci stânga, te duci pe banda din dreapta şi începi să claxonezi că nu ţi se acordă prioritate de dreapta.
  • la trecerile de pietoni te comporţi în funcţie atât de cine trece în acel moment, cât şi de cine este în preajma trecerii de pietoni. De exemplu: dacă trece o persoană în vârstă, copii sau orice alte persoane neinteresante le claxonezi şi accelerezi. Dar, dacă trece o gagică mişto, te opreşti (chiar dacă nu e nevoie), zâmbitor îi faci semn să treacă şi după aceea o urmăreşti cu privirea până pune piciorul pe celălalt trotuar (ca să fii sigur că a ajuns cu bine). Dacă cel din spatele tău te claxonează dai puţin cu spatele ca să-l sperii şi să se înveţe minte să nu te claxoneze.
  • la semafor trebuie să aştepţi cu geamul deschis şi mâna scoasă pe geam. Tu trebuie să te comporţi ca şi cum admiri natura. În realitate eşti atent la şoferii din jurul tău (dacă sunt şoferiţe, cu atât mai bine) şi cu un ochi la semafor. Dacă cumva se face verde şi durează mai mult de 1 secundă până ai luat piciorul de pe frână…. îmi pare rău pentru tine… poate data viitoare va fi mai bine.

5. Parcarea

Aici treburile se complică puţin deoarece în cazul parcării nu mai eşti atât de vizibil precum meriţi. Dacă sunt locuri libere de parcare caută neapărat să parchezi pe două locuri. Ocupând două locuri maşina ta va fi observată de la distanţă, mulţi se vor uita cu invidie la tine, iar tu îţi vei simţi inima ieşind din piept de mândrie.

Dacă nu sunt locuri de parcare nu-ţi rămâne de făcut decât un singur lucru: parchează în aşa fel încât să încurci şi pietonii şi maşinile. La Carrefour de exemplu, vei parca cât mai aproape de intrare, jumătate pe stradă şi jumătate pe spaţiul pentru pietoni.

6. Întoarcerea acasă

La fel ca şi la plecare, la întoarcere toată lumea trebuie să ştie că ai sosit. Aşadar: mergi încet, cu geamul închis şi cu muzica dată tare (cu geamul închis ca să nu spună vecinii „Uite mârlanul! Merge cu geamul deschis şi cu muzica dată tare ca să ne facă în ciudă”). Vezi cum faci când cobori din maşină să ai o conversaţie la telefonul mobil. Conversaţia o începi în maşină şi o termini afară cu o replică în genul: „Bine maestre. Hai că acuma sunt afară şi mai am puţină treabă. Te sun eu înapoi cum am intat în casă. Bun. Pa… pa…. Hai că deranjez vecinii. Mai vorbim.” Faza cu „hai că deranjez vecinii” îţi va creşte popularitatea şi respectul.

7. Asigurarea maşinii

Aici importante sunt:

  • să nu cumva să uiţi farurile aprinse. Dacă ţi-ai uitat farurile aprinse, ruşinea pe care o păţeşti nu trece nici în 10 ani;
  • trage frâna de mână. Zgomotul scos de trasul frânei de mână impune un respect pentru privitori, deoarece este un zgomot specific ce anunţă următorea mişcare;
  • coborâtul din maşină se face cu calm, cu mişcări calculate şi cu o expresie a feţei care să nu te trădeze. Nimeni nu trebuie să ştie dacă ţie îţi face plăcere să vii acasă sau nu.
  • acţionarea  închiderii centralizate se face cu spatele la maşină şi doar după ce te-ai îndepărat puţin de ea. Niciodată însă să nu te întorci să verifici dacă maşina este încuiată. De aceea este bine să laşi tot timpul în maşină un lucru după care să te poţi întoarce în caz de nu eşti sigur că ai încuiat maşina.

Cam acestea sunt regulile de comportament şi condus ale şoferului „modern” a zilelor noastre.

Crescătoria de porumbei

Îmi plac porumbeii. Porumbeii sunt acele păsări drăgălaşe cu corpul aerodinamic, căp’şor mic şi oase pneumatice. Porumbeii sunt acele păsări care trăiesc în cuplu,  în care bărbaţii construiesc cuibul şi femeile depun ouă. Îmi plac porumbeii! Când eram mic chiar am mâncat carne de porumbel şi mi-a plăcut. Porumbeii sunt acele păsări care zboară foarte bine şi care se întorc tot timpul acasă folosindu-se de simţul lor de orientare extraordinar. Porumbeii sunt acele păsări pe care le întâlnim şi în Biblie, în povestirile despre Moise, în psalmii lui David, în Botezul din Iordan ş.a. Îmi plac porumbeii. Din păcate porumbeii se găinăţează.

crescatoria de porumbeiSâmbătă am fost cu maşina la spălat. A ieşit aşa de curată de spuneam că-i nouă. Nu mă aşteptam să ţină o veşnicie. Mă aşteptam să o găsesc prăfuită (nu ştiu cum a fost pe la voi, dar la mine a cam bătut vântul duminică). În niciun caz nu mă aşteptam să o găsesc plină de găinaţ de porumbel.  Duminică dimineaţa am ieşit cu soţia la o plimbare şi am trecut prin „parcare”. Toate maşinile erau curate numai a noastră nu. Era plină de găinaţ de porumbei. Domnul de la etajul 1 de lângă blocul unde-mi las maşina este un columbofil împătimit. Creşte porumbei în balcon. Hai că peste gălăgia şi mirosul pe care-l fac pot să trec cu vederea. Dar când le dă drumul afară din balcon… să te ţii bine. Totul este bombardat şi albit în jurul balconului de spui că a venit iarna, nu altceva.

Nu am nimic cu oamenii are cresc diverse animăluţe pe lângă casă. Nu am nimic nici cu cei care au canari ce cântă toată ziua. Nici cu cei care cresc porumbei. Dar cât de pasionat trebuie să fii ca să-i creşti în balcon? Să creşti porumbei la bloc, mi se pare prea de tot. Şi nimeni nu poate să-i spună nimic omului. Un vecin a a avut „îndrăzneala” să-i atragă atenţia anul trecut şi rezultatul a fost că am auzit cele mai tari înjurături din gura bătrânelului. A doua zi pe maşina vecinului erau  multe felii de pâine şi o mulţime de găinaţi de porumbel.

Mă tot întreb ce să fac. Să am şi eu îndrăzneli ca ale veciunului sau să trrec direct la fapte? Dar ce vină au porumbeii în toată afacerea asta? Dacă şi-ar fi putut alege stăpânul, nici ei nu ar fi ales să trăiască la bloc. Dar cu toate astea o măsură trebuie luată. Mă mai gândesc, mai analizez… poate se mută bătrânul de acolo… poate renunţă de bună voie… poate uită să le dea de mâncare şi porumbeii o să-l mănânce….

Călugăriţele şi vampirul

Două călugăriţe mergeau cu maşina la plimbare. Pe drum, un vampir se izbeşte de parbriz, se prinde de maşină şi începe să ţipe, să zbiare, să-şi arate colţii şi să le spună aălugăriţelor că intră în maşină după ele. Şoferiţa speriată, nu ştia ce să facă, la care pasagera:

– Dă-i cu ştergătoarele!!

Şoferiţa dă drumul la ştergătoare, îl loveşte pe vampir, dar acesta nu cade.

Pasagera:

– Stropeşte-l cu apă sfinţită!

Şoferiţa dă drumul la jetul de apă sfinţită, vampirul urlă de durere dar tot nu cade. Disperare mare, vampirul mai avea puţin şi intra în maşină.

Pasagera:

– Încearcă şi cu crucea!

La care şoferiţa dă geamul jos şi strigă:

– Dă-te-n crucea mă-tii jos de pe maşină!