Fără categorie

Cât la sută carne?

Știți reclama cu “iam, iam, iam… nu mai știu cât la suta carne vrem”? Da, la aia ma refer, la cea cu salamul cu șuncă. Eu o văd pe Comedy Central și de cateva zile am observat că a scazut procentul de carne din mezel. La început era de 90%, acum este de 80%. Și este exact aceeași reclamă la același produs. Sunt foarte curios să știu din ce cauză s-a  întâmplat asta. Bănuiesc că “Șervețel știe!”. (mai mult…)

Cum mi-am luat primele înjurături pe anul acesta

Azi am plecat de la servici prin oraş cu treburi, iar când m-am întors mi-am dat seama că e ora prânzului şi că ar fi cazul să mănânc ceva. Mă opresc la o tonetă şi-mi cumpăr o pungă de Bake Rolls şi apoi mă duc la alimentară să-mi iau un iaurt. Nici bine nu am făcut 2-3 paşi de la ieşirea din alimentară că văd un domn cu… alimentara deschisă.

Nu ştiu de unde ieşise dar avea doar 2 opţiuni: service-ul de calculatoare (lucrează doar băieţi acolo) şi agenţia imobiliară. Între mine şi el erau vreo 10 m când l-am văzut. Îmbrăcat bine, la costum şi cravată, cu pantofi maro, iar în mână ţinea o geantă tot maro.  Cămaşa era de un crem deschis şi se vedea atât pe sub sacou cât prin … crăpătura pantalonilor. Nu mai era nimeni pe trotuar atunci şi m-am gândit să-i atrag atenţia omului că are… şliţul deschis, înainte să-i admire multă lume cămaşa.

Futuţi pizda măti de golan împuţit! Nu îţi este ruşine boule?” …şi deodată trotuarul s-a umplut de oameni. „Luate-ar dracu de tâmpit. Uite la el… nesimţitul naibii!„. A apărut şi doamna de la tonetă – cu care mă ştiu de vreo 6 ani, amicul meu de la service – şi cu el mă ştiu de vreo 5 ani. Auzind gălăgie a  ieşit şi doamna de la brutărie – mă ştiu şi cu ea de 3-4 ani iar băieţii de la spălătoria de maşini de vizavi se distrau de mama focului.

Să-ţi fie ruşine! Animală!” a mai spus omul înainte de a se urca în maşină (un Audi A4 plin de noroi). (mai mult…)

Cum se fac unii că muncesc (II)

La români „le place” serialele interminabile. Şi personajelor din povestioarele anterioare pe tema datului cu var le place enorm de mult să tragă mâţa de coadă. Acum 3 zile am primit la redacţie un mail anonim cu câteva poze de la paparaţi care au surprins stadiul lucrărilor din povestioarele anterioare.

Eu credeam că o să fie gata curăţenia de Paşte, dar se pare că am uitat să menţionez anul… 2014-2015. Mai jos vă prezint pozele cu promisiunea că dacă paparaţi vor mai trimite şi altele, eu le voi publica.

In numele paparaţilor mei îmi cer scuze de calitatea pozelor. Am să le cer să-şi cumpere un telefon mobil mai performant şi să renunţe la C3-ul din dotare.

ELIBERARE prin credinţă

Pentru necunoscători, prin credinţă te eliberezi. De ce? Unii se eliberează de diverse lucruri nefolositoare şi le dau la alţii de pomană (gândindu-se că ălora le vor fi de folos, ceea ce se întâmplă în foarte rare cazuri), alţii se eliberează pe cerşetorii din faţa bisericii, unii se eliberează de toate leşinând la slujbe, iar o mare parte din persoanele de vârsta a treia se eliberează prin somn în timpul slujbei. Puţini sunt cei care SE ELIBEREAZĂ prin intermediul bisericii. Câţi? Vom vedea pe 22 mai la ora 4 dimineaţa când vine Apocalipsa.

Însă nu despre Apocalipsă vreau să discutăm, ci despre pliantul pe care l-am găsit ieri în uşă: ELIBERARE prin credinţă, „Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L, câtă vreme este aproape.” (ISAIA 55:6) şi o imagine cu nişte oameni într-un turn care stau  cu mâna întinsă la soare (nu ştiu dacă spun „S’il vous plaît, monsieur”, dar din desen se poate deduce). Buuun. Bineînţeles că de cum l-am văzut ştiam ce-i cu el, dar masochistul din mine a vrut să citească acel pliant. Aşa că…. am citit. La final mă aşteptam ca autorul acelei compuneri / eseu să se semneze Corneliu Vadim Tudor. Dar nu…

Pliantul primit în uşă începe aşa: „Stimate cititor! Sunteţi invitat câteva clipe, la o meditaţie raţională în domeniul problemelor existenţiale, urmând ca împreună să găsim răspunsuri adecvate complexelor întrebări care ne frământă.” În continuare pliantul „eliberator” explică foarte bine problemele omenirii neuitând să amintească de diverse catastrofe, cataclisme, încălzirea globală, războaie, foamete, inundaţii etc Începe apoi o lecţie de istorie presărată cu citate din biblie (cu „b” mic, pentru mine), de la apariţia vieţii pe pământ şi până în zilele actuale.

Totul este foarte frumos scris şi este exact ceea ce vor „credulii” să audă, pentru ca apoi să spună: „Băi, da bine le mai spune pliantul ăsta.”, „Chiar aşa este” sau „Câtă dreptate au”. Şi acest pliant nu numai că le spune pe bune, dar este şi scris cu cap. Cu capul unui om de marketing. La început citatele din biblie sunt răruţe şi scurte. Cu cât eşti mai masochist (ca mine) şi citeşti mai departe citatele se înmulţesc şi devin din ce în ce mai lungi. După ce te-a uns pe suflet cu adevrurile spuse şi cu lecţia de istorie, începe inundaţia de epitete (era să spun că începe pupincurismul, păcătosul de mine): Fiinţa Supremă, Autorul şi Păstrătorul Bibliei, Creatorul, Executorul decretelor divine, marele Maestru şi….. surpriză Dumnezeul IEHOVA. Păi.. staţi puţin creatori de pliant că ceva nu se potriveşte. Adică voi aveţi alt Dumnezeu? Eu ştiam că este unul singur dar că îi spunem altfel. Dar… păcătosul de mine nu poate înţelege asemenea expresii pure ale credinţei aşa că… Doamne’ Ajută! (mă refer la Dumnezeul meu).

Revenind la pliant, părerea mea este că e făcut exemplar. Dacă eşti puţin supărat pe viaţă, băut, ai un necaz, nu ai servici, nu ai luat interviul, te-a părăsit iubita / prietena / soţia sau ai cine mai ştie ce probleme existenţiale EŞTI AL LOR. Pliantul îşi face treaba. De ce? Pentru că nu minte. Asta e cel mai important. Nu poţi să spui că acest pliant este mincinos. Poţi să spui că nu-ţi place, că nu te interesează, că nu este destul de sugestiv, dar în niciun caz nu poţi spune că este mincinos. Al doilea atu al pliantului este ACTUALITATEA. Se vorbeşte de cutremure, inundaţii, războaie şi alianţe militare. Ca să vinzi ceva trebuie să fie de actualitate şi să nu minţi. Super tari cei care au făcut pliantul. Mult mai bun decât revista ce veghează (promit ca următoarea revistă să o citesc. Când apare următorul număr?)

De aceea spun că este o lecţie de marketing. Trebuie să ştii să atragi. Trebuie să ştii să-ţi vinzi marfa.

Ca unic reproş la adresa acestui pliant este modul populist în care a fost scris. Poate o fi fost scris intenţionat în acest fel. Nu ştiu. Însă mie îmi aduce aminte de stilul Corneliu Vadim Tudor în momentul în care a ajuns în turul doi de scrutin (şi am fost obligat să votez cu Iliescu). Doar că între timp stilul CVT nu mai prinde decât pe undeva prin satele uitate de lume. La oraşe.. slabe şanse.

Din partea mea.. mult succes.

Spovedania

La fel ca majoritatea creştinilor înainte de Crăciun şi Paşte, postesc şi eu câteva zile şi apoi mă duc la spovedit şi împărtăşit. Nici în acest an nu am făcut excepţie. Nu am să vă povestesc ce am vorbit cu preotul (deşi ştiţi cu toţii cam care sunt discuţiile) ci am să vă destăinui 2 tehnici de a te băga în faţă la spovedit şi una la împărtăşit.

Am intrat cu soţia în biserică şi ne orientam şi noi în mulţimea de oameni. Până să ochim coada pentru spovedit se deschide uşa în spatele nostru şi intră o doamnă. Noi ne aşezăm la rând, doamna nu. Cum stăteam şi aşteptam la rând să ne spunem păcatele, zărim ceva rostogolindu-se pe jos. Era doamna de mai înainte. Zurrrrrr! Zurrrrr! Când într-un capăt de biserică… când în celălalt. Şi toate astea rostogolindu-se. Am crezut că i-o fi rău femeii de se rostogoleşte aşa. Mă gândeam să mă duc să o opresc, să o ajut într-ul fel când… deodată se opreşte şi o şi văd în genunchi în faţa preotului. Cum a avut timp să observe că persoana care era înainte acolo s-a ridicat… nu ştiu. Nu ştiu ce i-a spus preotul la spovedit dar după ce a terminat de vorbit cu el nu s-a mai rostogolit. S-a ridat zâmbitoare, şi-a cumpărat o lumânare şi s-a aşezat la coadă la împărtăşit.

Eu cu soţia eram tot la coadă. Mai aveam o persoană în faţă şi venea rândul nostru. Pe uşă intră o bătrânică care „se orientează” şi ea în biserică şi începe să pupe icoanele. Preotul era în stânga, iar bătrânica a început să pupe icoanele din dreapta. Inevitabilul s-a produs în scurt timp: preotul şi bătrânica s-au întâlnit! Şi fiindcă tot s-au întâlnit.. de ce să nu profite de ocazie ca să se spovedească. E adevărat că de tehnica acestei persoane m-am prins când am văzut că insista cu pupatul la o icoană de parcă voia să-i roadă rama şi când s-a întors din drum la un moment dat şi a început să pupe icoanele pe care deja le pupase cu ceva timp în urmă.

Am ajuns şi noi la spovedit şi apoi ne-am cumpărat lumânări să ne împărtăşim.

Doamna de mai sus, cea cu rostogolitul, era şi ea la coadă. Cu vreo 15-20 de persoane înaintea noastră. Când apare preotul cu împărtăşania, doamna se duce foarte normal să-şi aprindă lumânarea de la candela din faţa altarului şi… rămâne acolo! Un pas mai la dreapta, îşi pune ştergarul sub bărbie deschide gura şi gata. Acum poate să vină Paştele că este cu sufletul curat. S-a spovedit şi s-a împărtăşit.

A venit şi rândul nostru, ne-am împărtăşit şi iertători faţă de cei care s-au băgat în faţă, am plecat acasă cu sufletele mai uşoare ca niciodată. Cu toate astea de câteva zile au apărut câteva întrebări: de ce vin oamenii ăştia la biserică să se bage în faţă? oare persoanele alea două au spus la spovedanie că s-au băgat în faţă? oare sufletele lor au fost mai bine curăţate decât al meu sau al soţiei dacă s-au spovedit / împărtăşit înaintea noastră?