Educația copiilor

Locuiesc lângă o gradiniță. Dimineța nu prea văd copii să vină la grădi. Ori sunt ei prea matinali, ori eu sunt prea somnoros. În schimb îi aud de pe la 8:30 până pe la ora 9. Și apoi liniște. Nu tu un plânset, un râset, un scâncet. Nimic.

De când a venit căldura, în zilele în care nu plouă, copiii ies afară. Cântă, dansează, se joacă, desenează pe asfalt, bat din palme și râd. Râd foarte mult. Asta mă face să mă simt bine. Îmi aduc și eu aminte de copilărie, de când mergeam la grădiniță, de peripețiile avute și mă binedispun.

Pe la ora 13 se lasă liniștea. Grădinița e cu program prelungit și micii artiști merg la somn. Până pe la 16 nu se mai aude nimic.

Apoi atmosfera începe să se dezmorțească din nou. De pe la 16:30 apar părinții.

Dar acum nu cei mici sunt gălăgioși. Nu se mai dansează și nu se mai cântă. Stai aici! Vino-n-coa! Nu te duce acolo! Măăăăi copile, ce-ai făcuuut?! Animalule. Scot cureaua! Las că vezi tu acasă! Drac împielițat. Offf, numai probleme îmi faci! Atunci îmi pun căștile pe urechi și Spotify devine prietenul meu cel mai bun pentru o perioadă de timp.