Sergiu Nicolaescu

Să fi fost prin primăvara anului 2007, dacă nu mă înşeală memoria, când s-a întâmplat să mă aflu împreună cu soţia mea în faţa unui Pet Shop din Carrefour tocmai când ieşea bucuros un copil cu un peştişor în mână (bineînţeles că peştişorul era într-o pungă cu apă). Am intrat şi noi în magazin şi după puţin timp am ieşit mai bucuroşi decât copilul dinaintea noastră, cu o pungă cu 5 peşti. Erau mici şi portocalii cu un triunghi negru spre coadă. Mai târziu am aflat şi ce specie erau.. între timp am uitat. Am mai cumpărat atunci şi o stea de mare foarte frumoasă… să le creăm un ambient plăcut peştilor.

Acasă i-am pus în apă, a venit seara le-am dat de mâncare iar a doua zi dimineaţa erau toţi cu burţile în sus. Steaua de mare se decolorase şi peştilor nu le-a plăcut apa albastră. Când am văzut una ca asta am mers şi ne-am cumpărat de 2 ori mai mulţi peşti. Opt. Am cumpărat şi un acvariu de 40 de litri, pietre şi plante, pompă şi toate accesoriile necesare. Se pare că peştilor treaba asta le-a mers la inimă că s-au îngrăşat şi au crescut foarte frumoşi.

Cu timpul însă, au început să moară. Trecuse mai bine de un an de la cumpărarea lor şi am hotarât să-i hrănim şi le schimbăm apa cu aceeaşi responsabilitate ca şi până atunci, dar alţii nu mai cumpărăm. Aşteptăm să moară toţi şi apoi aruncăm acvariul. Şi… am aşteptat ceva timp. După 2 ani au rămas doar 2 peşti care se băteau şi se muşcau toată ziua. Într-un final unul din ei a cedat. A mai rămas un peştişor care nu se dădea deloc bătut. Am citit pe un site de specialitate că durata medie de viaţă era de 1 an şi 6 luni, iar al nostru depăşise cu mult 2 ani.

L-am botezat Sergiu Nicolaescu şi ne bucuram în fiecare dimineaţă când îl vedeam mişcându-se în acvariu.