Despre vecini… numai de bine

Nu ştiu cum sunt vecinii voştri, dar ai mei… ai mei nu m-au lăsat să mă plictisesc deloc în cei 7 ani cât am locuit în acelaşi imobil. În fiecare zi aduceau ceva nou liniştii de pe casa scării, inventau lucurui noi, astfel că viaţa împreună cu ei a fost o adevărată aventură. Despre Pufy nu mai spun.. i-am dedicat un întreg articol, dar despre alţi vecini vă povestesc în rândurile următoare.

Pe vecinul de la etajul 1 nu l-am cunoscut niciodată. Nu ştiu cine era, dar ştiu că puteam să renunţ la toate ceasurile din casă pentru că vecinul meu strănuta în fiecare zi lucrătoare la ore fixe. Pentru trezirea de dimineaţă nu aveam nevoie să-mi pun alarma de la telefon. La 7 fix vecinul meu strănuta. Strănutul lui era un singur  Haaaappppciuuuuuuuuuu ce dura cam jumătate de minut. Atât. Unul singur. Niciodată mai multe. Unul dimineaţa şi unul seara la ora 23.30 când vecinul meu dădea stingerea. Dacă dimineaţa strănutul lui era binevenit, seara… mai scăpam câte un „cuvânt de bine” l-a adresa lui.

Vecinul de la 4… un bătrânel simpatic care ştia tot ce mişcă. Era mereu pe drumuri. Cobora şi urca scările cu o viteză uimitoare cărând mereu în mână o sacoşă de rafie atât de mare încât l-ar fi făcut invidios şi pe cel mai mare bişniţar din bazar. Ce avea în sacoşă? M-am întrebat şi eu de multe ori, ba chiar mi-am întins şi gâtul de câteva ori dar nu am reuşit să văd nimic. Conţinutul sacoşei era acoperit cu un ziar.

Domnul de la 3 era un vecin serios dar…  avea o mică problemă: telefonul mobil. Nu ştiu cu cine vorbea dar adormeam după strănutul de la 23.30 şi el vorbea la telefon. Mă trezeam la strănutul de la ora 7 şi îl auzeam vorbind la telefon. Ştiu că acum vă întrebaţi exact ce m-am întrebat şi eu: „Toată noaptea?!„.

Vecinii de pe palier erau ceva mai diferiţi decât ceilalţi. Vecinul din stânga repara toată ziua la o Dacie 1300 şi mergea cu o Skoda Octavia. Atât. În schimb vecina din dreapta… o gospodină desăvârşită. Mereu făcea mâncare. Asta era foarte bine, dar încă nu-i spusese nimeni că uleiul din tigaie trebuie schimbat. Porc, peşte, pui… la primul miros nu-ţi puteai da seama, dar după o analiză atentă, corelată cu o analiză aprofundată a mâncărurilor din zilele precedente puteai să întrezăreşti mirosul mâncării din ziua respectivă.

Aceştia au fost o parte din vecinii mei. Acum m-am mutat şi încerc să mă obişnuiesc să mă trezesc când sună telefonul. Intru în scară şi nu miroase a mâncare. Pufy nu este… sper nici să nu fie. E dificilă adaptarea la noi condiţii de viaţă.