Interviul

Acum câteva luni în urmă primesc de la unul din site-urile cu locuri de muncă, un mesaj care spunea că CV-ul meu a fost găsit în urma căutării de o firmă, să-i spunem .. Fosila 2004 SRL. OK, mi-am spus eu cu destulă bucurie, nu neapărat pentru faptul că firma este destul de cunoscută (în special celor care vor să-şi cumpere perdele), cât mai ales că m-au căutat ei pe mine, nu eu pe ei. Ei au aplicat la un job la mine, nu eu la ei.

După câteva zile primesc primul telefon de la ei:

– Alo. Bună ziua.
– Bună ziua.
– Domnul Smorkov?
– Da.
– Vă sun de la firma Fosila 2004. Aţi aplicat la noi pentru postul de Grafic Designer.
– Mă bucur că mă sunaţi, dar să ştiţi că eu nu am aplicat pentru niciun post la dumneavoastră.
– Cum nu, că am CV-ul dumneavoastră listat în faţa mea.
– Da, nu am aplicat la niciun job, dumneavoastră sau persoana care a selectat candidaţii pentru interviu m-a găsit în urma căutării pe site-ul de joburi.
– Aha. În fine. Veniţi la un mic interviu sâmbătă la ora 10 la sediul nostru din… (undeva la ieşirea din oraş).
– Da, am să vin. spun eu, gândindu-mă că nu am nimic de pierdut.
– Vă rog să aduceţi şi un portofoliu de lucrări.
– Dar am portofoliu on-line, spun eu oarecum iritat. Am scrisă adresa portofoliului şi în CV.
E mai bine să veniţi cu portofoliul la dumneavoastră, să-l răsfoiască doamna manager.
– Doamnă, dar eu am şi multe site-uri făcute, lucrări pentru on-line.
– Da, da. Le luaţi pe toate şi le puneţi într-un dosar.
– Dar…
– Vă aşteptăm sâmbătă la ora ora 10. Neapărat cu portofoliul!

Am rămas cu multe semne de întrebare după discuţia cu doamna de la telefon, dar m-am amăgit gândindu-mă că poate este stresată, poate nu ea e persoana care trebuia să se ocupe de telefoane, poate nu se simte bine… şi alte scuze. Vine ziua de sâmbătă, ora 9.10 şi eu încă nu sunt decis dacă să mă duc sau nu la interviu. Pe la 9.30 mă hotărăsc să mă duc. Iau portofoliul vechi de 3 ani din dulap, mă urc în maşină şi la 9.55 eram la ieşirea din oraş, iar la 10 fix mă aflam în faţa persoanei cu care vorbisem la telefon.

– Luaţi un loc vă rog. Mă duc să-i spun doamnei că aţi venit.

„Aş lua, dar nu am unde.” spun în gând, uitându-mă în jur şi văzând că toate scaunele sunt ocupate cu hârtii, resturi de covrigi, pungi de snacksuri şi alte bunătăţi. „O fi fost vreo petrecere” mă gândesc eu.

Mulţumesc. Prefer să stau în picioare dacă se poate.
Cum doriţi, spune doamna şi pleacă să mă anunţe.

Doamna manager vă roagă să o aşteptaţi câteva minute că are ceva important de făcut.
– Nu-i nicio problemă, spun eu. Aştept.

Cele câteva minute se transformaseră în mai bine de 15 minute. Mă dureau picioarele şi eram gata să plec când aud o uşă că se deschide şi doamna manager mă cheamă în birou.

În birou la doamna manager e mult mai curat şi mai aranjat decât în camera de aşteptare şi mirosea a beţe parfumate. „Oare a făcut curat cât am aşteptat eu afară” m-am întrebat cu o oarecare răutate.

Să ştiţi domnule Smorkov că nu-mi place să fiu întreruptă în timp ce vorbesc, spuse doamna manager şi-şi aprinse o ţigară. Am să vă prezint întâi firma, ca să ştiţi unde aţi venit şi pe urmă discutăm despre cv-ul dumneavoastră.

Nu m-a întrebat dacă am auzit de firmă, dacă ştiu ceva despre firmă, dacă am avut curiozitatea să le văd siteul sau altele de genul acesta. Mi-a povestit că firma afost înfiinţată în anul 2004 şi… cam atât despre firmă. A început să-mi vorbească despre ea, că e profesoară de psihologie, una chiar foarte bună, că a renunţat la a profesa în domeniul în care este foarte bine pregătită pentru a avea grijă de firmă şi multe , multe altele timp de 5-6 minute. În acest timp eu mă minunam şi mă întreba ce caut acolo.

– Acum să trecem la CV-ul dumneavoastră şi la jobul pentru care aţi aplicat, spune doamna manager.
– Aşa cum i-am spus şi doamnei care m-a sunat, am început eu nervos şi gata să mă ridic de pe scaun, eu nu am aplicat la niciun job. CV-ul meu a fost găsit de către cineva din compania dumneavoastră pe site-ul de locuri de muncă şi am fost sunat. Eu nu am aplicat la niciun loc de muncă.
Bine, nu contează. Dacă sunteţi aici e ca şi cum aţi fi aplicat. Daţi-mi portofoliul să-l văd!
Să ştiţi însă că portofoliul meu nu este actualizat. Portofoliul actualizat se găsesşte online la adresa scrisă în CV, spun şi-i întind portofoliul.

Neineterasnt spuse ea, după ce se uită doar la prima filă din portofoliu. Şi am văzut şi portofoliul on-line şi nu e cine ştie ce, e chiar foarte slab pentru cineva care pretinde că are experienţa dumneavoastră.

Deja fierbeam de nervi. Mă minţea pe faţă. Nu s-a uitat deloc pe portofoliul meu on-line pentru că am Stat Counter la portofoliu şi de foarte mult timp nimeni nu se uitase pe site pentru că nu aplicasem la niciun job şi nu existau motive să se uite cineva.

Acum că am rezolvat şi cu portofoliul dumneavoastră, ca să lucrezi pentru mine trebuie să dai un test, spuse doamna manager.
Un test!?! Ce fel de test? întreb eu.
Mergeţi prin cele 3 magazine ale noastre azi şi mâine şi luni la prima oră vreau să primesc de la dumneavoastră propuneri de atragere a noi clienţi în magazinele noastre. Dacă reuşiţi să sporiţi semnificativ numărul de clienţi, atunci puteţi să vă consideraţi angajat. Însă să ştiţi că eu nu vă pot da atât cât aţi cerut în CV. Maxim pe pot oferi este 1200 lei. Dacă acceptaţi bine, dacă nu „la revedere”.
La revedere, spun eu, îmi iau portofoliul de pe birou şi mă ridic să plec.
Păi cum aşa? mă opreşte doamna manager. Nu negociaţi cu mine? Nu spuneţi nimic? Plecaţi?
Este ceva de negociat? întreb eu, trăgând adânc aer în piept ca să mă calmez. Mi-aţi psus că maxim pot obţine cu mult mai puţin decât câştig eu în acest moment. Aşa că…
Da, dar nu mă aşteptam la o aşa reacţie… nimeni nu a mai făcut aşa până acum.

„Luate-ar naiba”, spuneu în gândul meu şi închid uşa după mine, lăsând-o să vorbească singură. Nici nu-mi citise CV-ul, m-a pus să car 5 kile de portofoliu după mine şi nu s-a uitat la el, nu am apucat să vorbesc nimic şi a avut şi un comportament de-a dreptul mârlănesc. Doamna profesoară de psihologie, manager la o frimă. Luate-ar naiba încă o dată!

Am dat uitării toate astea, m-am întors acasă şi m-am amuzat împreună cu soţia de cele întâmplate. La vreo 2 săptămâni de la „marele interviu” primesc iar un telefon:

Bună ziua. Domnul Smorkov?
Bună ziua. Spune-ţi vă rog, spun eu recunoscând persoana cu care mai vorbisem la telefon.
Vă sun din partea firmei Fosila 2004 SRL. Aţi aplicat…
Ştiu de unde mă sunaţi, o întrerup pe doamnă. Nu am aplicat la niciun loc de muncă la dumenavoastră, aşa cum v-am mai spus, şi este a doua oară când mă sunaţi. M-aţi mai sunat acum câteva săptămâni în urmă, am fost la interviu şi doamna manager mi-a oferitun salariu foarte mic. M-aţi sunat să-mi spuneţi că s-a răzgândit şi a mărit oferta?
– Să ştiţi că da. Doamna manager si-a revizuit oferta şi acum vă oferă mai mult.
– Aşaaa… şi care este oferta acum?
– 1000 de lei.

Să turbez, nu altceva. Ori a sunat ca să mă ia la mişto, ori este proastă de-a binelea, ori acolo e un haos total.

Vă mulţumesc mult pentru noua ofertă, spun eu încercând să par cât mai normal. Vreau doar să vă spun că doamna manager, la interviu, mi-a oferit 1200 de lei şi am refuzat. Acuma, dumneavoastră mă sunaţi să-mi spuneţi că-mi oferă mai mult… 1000 de lei.
Ăăăăăăă… deci nu sunteţi interesat, spuse vocea şi a închis.

Altă distracţie acasă, alte chestii de povestit la prieteni, alt subiect de băşcălie.

Acum câteva zile, la mai bine de 5 luni de la întâmplare… eram la servici, tocmai mă mutasem în biroul cel nou… îmi aranjam ultimele lucruri când sună telefonul.

– Alo. Bună ziua. Domnul Smorkov?

Să cad de pe scaun, nu altceva. Să leşin. Am recunsocut vocea de la Fosila 2004 SRL.

– Bună ziua. Spune-ţi vă rog, spun eu vădit iritat.
– Vă sun din partea firmei Fosila 2004 SRL. Aţi aplicat la noi….

PS Bineînţeles că orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare, personajele sunt inventate, la fel şi firma Soph… Fosila 2004 SRL