Strângătorii de reclamă

Nu de puţine ori m-a deranjat reclama tipărită de pe casa scării, prinsă de clanţa uşii, lăsată pe preşul de la uşă sau în cutia de scrisori. Nu de puţine ori m-a deranjat faptul că se face o mizerie de nedescris cu revistele de la Carrefour, Dedeman, Media Galaxy ş.a. Nu mai pun la socoteală faptul că sunt comunicări comerciale necerute, adică tot un fel de spam (care se alătură astfel spamului clasic pe e-mail şi al spamului pe telefon). Modalitatea de distribuţie a revistelor de la Metro şi Selgros mi se pare foarte ok: le primeşte doar cine le vrea.

De câteva ori am vazut cum revistele puse seara la intrarea în scară, dispăreau a doua zi dimineaţa. Credeam că le aruncă femeia de servici. Eroare. Greşeală. Nope. Azi am înţeles ce se întâmplă cu acele reviste. Când am fost să duc gunoiul, la ieşrea din scară erau o mulţime de reviste de la Media Galaxy, de ajungeau câte 4-5 pe apartament. Am fost apoi pe la magazin şi când m-am întors am observat că revistele dispăruseră. Cine să fi fost? m-am întrebat eu. Femeia de servici… nu,  duminica în niciun caz, un vecin de la parter…. poate, dar puţin plauzibil, cine să fi fost atunci?

Şi i-am văzut. Un bărbat şi o femeie. Ieşeau de la scara de alături şi vorbeau… „Băi, dar ăştia chiar iau revistele în casă. Doar 15-20 de kile de la 2 scări. Slab, fată… slab tare.” Ei erau. Strângătorii de reclamă. Oameni curaţi, nu păreau a fi cerşetori sau ţigani. Bărbatul avea un sac de Moş Crăciun în spate, plin cu reviste…. iar ea două sacoşe. „Lasă măi, că pentru seara asta ne ajung. Şi cu ce mai avem de dimineaţă, ne ajung până marţi când apare seria nouă”.

Mă întreb ce făceau cu revistele? Cerşetori nu păreau, am mai spus, deci.. nu se înveleau cu ele. La un centru de colectare a deşeurilor nu le duceau… aşa că… cred că le foloseau la încălzire…