Delta Dunării la Sfântu Gheorghe

… sau Sfântu Gheorghe din Delta Dunării…

Pentru mine, care am mai fost de 3 ori până acum în Deltă mersul cu Nava Clasică nu a mai avut niciun farmec, aşa că am căutat să ajung la Sf. Gheorghe cât mai repede. Cu nava rapidă am făcut ooră şi jumătate de la Tulcea la Sf. Gheorghe. Pentru a fi siguri de loc este bine să dai telefon înainte (poate că nu o să-ţi răspundă din prima, dar fii insistent).

Sfântu Gheorghe se schimbă de la un an la altul. Apar vile noi, pensiuni noi, se amenajează centrul satului ş.a. însă de când mă duc la Sf. Gheorghe ceva nu s-a schimbat deloc: sictirul doamnelor de la casa de marcat de la magazinul din centru. Acele doamne au un sictir pe ele, mai ceva ca la supermarke-urile mari, se uită la tine de parcă le deranjezi, de parcă nu te vor acolo. Pe mine nu m-au prins de client anul ăsta decât la o sticlă de apă. Plus că magazinul lor este mai scump decât celelalte două din apropiere (cel de lângă fosta brutărie şi cel de după crâşma din centrul satului).

Am fost cu cortul. De fiecare dată mi-a plăcut cu cortul la Sf. Gheorghe. Anul acesta am fost înainte să înceapă festivalul ca să evităm aglomeraţia. La Dolphin Camping în afară de feţe noi la recepţie şi la bucătărie, totul a rămas la fel ca acum 5 ani când am fost prima dată în Deltă. Preţul… 15 lei pentru 2 persoane în cort a fost mai mult decât ok… când veneam de la plajă la duşuri era aglomerat dar când îmi aminteam de aglomeraţia prinsă cu ani în urmă în timpul festivalului… mă relaxam şi-mi aşteptam liniştit rândul. În rest… preţuri acceptabile la mâncare, mâncarea bună, apa, răcoritoarele şi berea mult mai scumpe decât în oraş (măcar au scuza că sunt aduse cu vaporul peste 100 km).

Drumul din camping şi până la plajă mi s-a părut mai lung decât de obicei (15-20 min), aşa că am folosit foarte mult „maşina lui Titi” (titi car-ul sau trocarici-ul). Marea e mult mai curată decât în vestitele staţiuni de pe litoralul românesc, iar plaja are un nisip mult mai fin (dar şi mai plin de scoici). Singurii comercianţi de pe plajă sunt cei cu bere / răcoritoare şi cel cu lanţuri şi brăţări din scoici. Atât. Nimeni nu strigă „Porumb fiert! Hai la porumb fiert!”, „Nămol de la Techirghiol” sau alte îndemnuri ale comercianţilor.

La Sfântu Gheorghe totul este o rutină: trezit, cafea, plajă, mâncat, odihnă, plajă, mâncat, somn… Dacă vrei să te odihneşti şi să te bucuri de linişte, Sfântu Gheorghe e satul tău de vacanţă.

Singurul lucru cumplit de supărător au fost ţânţarii. Anul acesta au fost cei mai mulţi tânţari pe care i-am prins vreodată în Delta Dunării. Ţânţarii aveau ora lor, de la 21 la 22, când rupeau carnea de pe tine. Nu conta cu ce erai îmbrăcat (hanorac, pantaloni lungi, şosete, căciulă), ţânţarii te mâncau de viu.

Merită să mergi la Sfântu Gheorghe.

PS Am fost şi în plimbare cu barca. Despre asta voi povesti într-un alt post.