Pomana şi şpaga îngraşă

Azi când am venit pe jos de la servici am văzut cel mai gras om din viaţa mea: un poliţist. Nu-mi venea să-mi cred ochilor că putea să stea în picioare, iar el se chinuia să meargă şi să mănânce îngheţată în acelaşi timp. Am pus un pariu cu mine că ăla e un şef de post pe undeva pe la ţară, că altfel nu-mi explic cum de a ajuns să aibă 200 kg. La fel, am mai pus pariu că acel domn poliţist atunci când s-a angajat nu cântărea mai mult de 80 kg. Cam aşa sunt toţi ăştia tineri care se angajează în poliţie, 80 kg cu tot cu bocanci. După primii 5 ani, 30% din ei ating suta. Pe la 35 de ani majoritatea au burtă, apoi gradele aduc cu ele şi o mărire a burţii.

La preoţi problema este mult, mult mai sensibilă, că ei nu iau şpagă. Preoţii primesc pomană. Şi partea nasoală este că ei nu prea pot refuza. Dacă are 3 înmormântări într-o zi, trebuie să mănâmce la toate 3 şi trebuie să mai ia şi ceva acasă, în sacoşă, că altfel se supără îndoliaţii. Atât îi trebuie unui preot să nu guste ceva la un praznic! Eu cunosc un fost coleg de şcoală care este preot. Pe când eram colegi el era numai oase şi piele. După câţiva ani l-am revăzut şi părea grav bolnav, aşa era de palid. Acum câteva luni când l-am văzut ultima dată să nu-l recunosc: avea o burtă frumoasă şi rotundă de spuneai că are tripleţi. Asta-i viaţa preoţilor… e greu să nu te îngraşi, să refuzi enoriaşii la mâncare sau la băutură. Dacă nu ar fi posturile ar fi şi mai greu, iar burta ar fi mai mare.

În cazul doctorilor problema se pune altfel. Doctorii nu primesc şpagă. Doctorii primesc mici atenţii: un pachet de cafea, o cutie de bomboane, o sticlă de wiskey… deci, nu şpagă. Până ce ascunde doctorul sacoşa cu mâncare de asietntă, până ce o scoate din spital să nu-l vadă colegii şi o cară acasă, a consumat mai multe calorii decât cele aduse de conţinutul sacoşei.

Dacă ne uităn puţin la aleşii neamului şi le analizăm burţile nu putem trage decât o singură concluzie: ori iau şpagă, ori  o ţin din praznic în praznic ( praznicul democraţiei, al bunului simţ, al parlamentului unicameral, al votului uninominal, al poporului român ).