Cerşetorul

Tramvaiul începe să-mi placă din ce în ce mai mult. Nu din cauza aglomeraţiei (ţin minte că atunci când eram la liceu mergeam pe scară) ci datorită oamenilor.

Pe lângă puzderia de copii „orfani peste zi”, că noaptea familia se reîntregeşte la număratul banilor din cerşit, pentru a treia oară am văzut un „cerşetor serios”. A urcat în tramvai pe la uşa din mijloc uitându-se să vadă dacă nu l-a văzut vatmanul, vatman pe care nu l-a pierdut din vedere nici cât timp şi-a spus bolile: lovitură la cap şi tumoră în urma unei crize de epilepsie, operaţie cu extirparea unei părţi din stomac şi paralizie de mână stângă + bilet de ieşire din spital. Apoi începe binecunoscutul „Dumnezeu să vă ajute” şi „dacă vreţi să mă ajutaţi şi pe mine cu 5 bani – 10 bani”.

Lumea nu prea dă bani, nici la copii şi nici la bătrâni. Azi o singură persoană a vrut să-i dea ceva bani mărunţi. A vrut, dar domnul cerşetor care cerea 5 bani – 10 bani se pare că a uitat să spună că nu acceptă bani mărunţi şi că de fapt el vrea multiplu de…. Cerşetorul s-a uitat la mâna omului, cred că a apreciat din ochi câţi bani sunt, s-a ferit şi l-am auzit cum spune „lasă, lasă”, s-a îndreptat spre uşă şi a coborât la prima staţie.

PS Cei care daţi bani la cerşetori nu uitaţi: metalul pentru copii şi hârtiile pentru adulţi.