Lucrul în echipă

E clar. Cei de la depozitul de medicamente din postarea anterioară se pregătesc pentru Paşte: curăţenie generală.

Înainte de toate o mică introducere: există la acest depozit un om care nu stă locului nicio clipă, un om care este tot timpul pe fugă, un om care de fiecare dată are ceva de făcut: spală maşinile companiei, tunde iarba, pune flori, vopseşte gardul, udă iarba, mătură curtea de praf, dă zăpada cu lopata şi multe, multe altele. Acestui om să-i spunem… Tomiţă.

Azi când m-am dus la baie aud gălăgie mare pe hol. Îl văd pe Tomiţă urcat pe un etaj de schelă şi vreo 5 oameni în jurul lui: cei doi zugravi, electricianul, administratorul şi încă o persoană necunoscută. Cei doi zugravi ţineau schela să nu se mişte, electricianul împreună cu persoana necunoscută erau la vreo 5m depărtare de Tomiţă şi se uitau, iar administratorul (care este inginer) îl încuraja pe Tomiţă: „Hai în p… mea că stăm aici o grămadă de timp. Grăbeşte-te şi tu puţin şi după aceea du-te în faţă la zambile.”

Ce făceau toţi aceşti oameni acolo? Nimic.

Ce făcea Tomiţă acolo? Schimba un bec.