Aveţi un hol de văruit?

Firma la care încă mai lucrez îşi are sediul într-o clădire ce aparţine unui mare depozit farmaceutic. Până aici nimic deosebit, doar că… pe la începutul lunii martie a început „marea zugrăveală”. Unii dintre noi se bucurau (inclusiv angajjaţi ai depozitului farmaceutic): „Ce bine. O să fie curat.” „A dat Domnu’, că mă săturasem de când nu s-a mai dat cu var”, „Credeam că ies la pensie şi nu mai apuc să văd var pe pereţii ăştia”… şi tot aşa.

Treaba a început în forţă: într-o săptămână s-a dat cu var baia (2,5  x 1,5  m), holul din faţa băii (2×2 m) şi puţin din holul principal (2 x 40 m). În 2 oameni! Am spus „tur de forţă” pentru că eu am fost plecat într-un concediu nedorit de 3 săptămâni. Ieri m-am întors la muncă şi….s-au dat cu var vreo 30 m din holul principal şi atât. Mi-am băgat nasul prin birourile de pe hol crezând că s-a dat şi acolo cu var. Ei da’ de unde atâta bucurie pentru oamenii respectivi. Iar pe hol se lucra de zor: ” ‘mnezeii măsii de treabă, că m-am săturat! Holul ăsta se lungeşte de la o zi la alta. Nu se mai termină, la dracu’ să-l ia.”.

Stăteam aşa şi mă uitam la holul ăla şi mă gândeam că dacă eu soţia mea am văruit anul trecut toată casa (bine, casa noastră nu e mare şi dar am dat „două mâni” de var, amorsă, s-au făcut unele mici reparaţii) cred că într-o săptămână holul era terminat. Dat de două ori. Nu cum fac „meseriaşii” de acum, care dau cu var de o lună, o singură dată, nu dau jos varul vechi, mai astupă câte o crăpătură … Crăpăturile sunt astupate la modul că dacă te atingi de perete îţi rupi haina. Au 1 cm de ipsos ieşit în afară! În schimb de fiecare dată când mă duc la baie îi aud pe respectivii plângându-se de salariu, de condiţiile de viaţă din România, de faptul că „afară” e mult mai bine, de faptul că dacă ar pleca „afară” şi-ar găsi de muncă cât ai zice peşte (depinde în ce limbă!), că toate se trag de la Băsescu şi Boc, de parcă Băsescu l-a pus pe Boc să-i pună pe ei să dea cu var.

Poate de Paşte o să termine. Mai sunt 2 săptămâni şi 10 m de hol. E un concurs de „care pe care”.  Doamne ce emoţii!